Ghidul de față se adresează părinților care tocmai au descoperit că au un copil diagnosticat cu Sindrom Asperger, profesorilor debutanți și nu numai... el fiind un instrument de lucru pentru cei care vor să se familiarizeze și să ajungă la sufletul copilului cu Asperger.

Coordonatori:

• Prof. Univ. Dr. Verza Florin - Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației
• Prof. Univ. Dr. Popovici Doru Vlad - Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Autori:

• Mitran Duţu Liana Maria - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, România
• Cozma Romeo Adrian - Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti
• Stoica Florica - Şcoala Profesională Specială pentru Deficienţi de Auz “Sf. Maria”, Bucureşti
• Ţîrlui Ileana - Şcoala Profesională Specială pentru Deficienţi de Auz “Sf. Maria”, Bucureşti
• Stănescu Ramona - Școala Gimnazială Specială Nr. 1, București
• Șerban Mihaiela - Școala Gimnazială Specială ”Sf. Nicolae”, București

CUPRINS

Prefață

CAP. I. DEFICIENȚA MINTALĂ- GENERALITĂȚI

CAP. II. CLASIFICAREA DEFICIENȚEI MINTALE

CAP. III. PARTICULARITĂŢI SPECIFICE ALE PROCESELOR ŞI FUNCŢIILOR PSIHICE ÎN DIFERITE FORME DE ACTIVITATELA COPIII CU SINDROM ASPERGER

CAP. IV. SINDROMUL ASPERGER

CAP. V. CARACTERISTICI POZITIVE ASOCIATE CU AUTISMUL / SINDROMUL ASPERGER

CAP.VI. 20 DE LUCRURI DESPRE SINDROMUL ASPERGER LA COPIL

CAP.VII. REGULI ȘI RECOMANDĂRI PENTRU ABORDAREA COPILULUI CU SINDROM ASPERGER

GLOSAR

BIBLIOGRAFIE

Prefață

Dragi părinți și profesori, acest ghid își propune să ofere mai multe informații și sugestii despre Sindromul Asperger.Cu cât conținuturile teoretice prezente în acest ghid sunt mai bogate și corect explicate, cu atât veți fi mai bine informați aupra modului de lucru cu un copil care a fost diagnosticat ca având acest sindrom.

Sindromul Asperger constituie o tulburare de dezvoltare acută și se numără printre tulburările din sfera autismului. Numele i-a fost dat după medicul austriac Hans Asperger, care în anul 1944 a descris patru băieți ca fiind „autiști“.Împreună cu sindromul Kanner, mai puțin frecvent, acesta reprezintă una dintre cele mai răspândite forme de autism.

Cei afectați prezintă tulburări de comportament în relațiile interumane, fără a fi afectată însă dezvoltarea mentală și fizică. Astfel, copiii care suferăde sindrom Asperger, nu prezintă nici o dificultate în deprinderea vorbirii. Și gândirea se dezvoltă normal, iar copiii prezintă interes față de mediul din jurul lor.

CAP. I DEFICIENȚA MINTALĂ - GENERALITĂȚI

Deficiența mintală reprezintă o deficiență globală care vizeazăîntreaga personalitate a individului: structură, organizare, dezvoltare intelectuală, afectivă, psihomotrică, comportamental-adaptativă. Nota definitorie pentru deficiența mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu, integritatea biofiziologicăși cea psihologicăfiind de fapt o formaă diferențiată de organizare a personalității. Deficienţa mintală reprezintă un complex de manifestări de o mare eterogenitate, datorate particularităţilor psihologice în raport cu anumite norme validate de viaţa şi activitatea umană.

Principalele aspecte relevante în formularea unei definiţii unitare şi sintetice sunt: aspectul biologic, aspectul psihologic şi aspectul social. Spre deosebire de alte stări patologice care se caracterizează prin deficit intelectual, în cazul deficienţei mintale, tulburarea dezvoltării normale apare chiar de la începutul structurării personalităţii. Tulburările apărute la o vârstă mai mare prezintă diferenţe esenţiale faţă de deficienţa mintală. Deficienţa mintală nu constă numai în tulburarea unei singure funcţii, ci este o unitate de deficienţe în care deficitul intelectual ocupă locul central. Prezenţa permanentă a unor tulburări senzoriale, de vorbire, de activitate, alături de deficitul intelectual sunt simptome cu o mare valoare diagnostică a deficienţei mintale. Evidenţierea specificităţii deficienţei mintale are o valoare practică, deoarece diagnosticarea deficienţei mintale este fundamentată pe specificitate. Aspectul social relevă faptul că deficienţa mintală este şi o problemă de adaptare la cerinţele şcolare şi apoi la exigenţele vieţii adulte.

Adaptarea la cerinţele şcolii diferă de adaptarea la exigenţele socio-profesionale. Inteligenţa nu este decât unul din multiplele „instrumente” psihice adaptative alături de calităţile afectiv-motivaţionale şi volitiv-caracteriale ale personalităţii. Un copil deficient mintal poate deveni un adult normal, deşi nivelul său intelectual rămâne relativ constant.

Socializarea deficientului mintal depinde de vârstă, de mediul familial, şcolar, socio-profesional. Deficienţa mintală se manifestă şi prin dificultăţi de adaptare, de integrare socială şi de autoconducere în viaţă.

Identificarea etiologiei întârzierilor mintale este considerată de unii autori ca un "exercițiu academic" care va permite măsuri de prevenție și tratament cu efect benefic. Se consideră că etiologia poate fi identificată la:

• 80% din cazurile cu întârziere mintală severă
• 50% din cazurile cu întârziere mintală ușoară
• 25-30% din cazurile cu intelect liminar

Clasificarea acestor factori etiologici se poate face după mai multe criterii. Clasificarea care încearcă să îmbine mai multe criterii, dar în care criteriul principal este momentul în care acționează factorul cauzal și se produce modificarea în principal la nivelul S.N.C. (Sistemul Nervos Central) este:

1. Factorii care au acționat prenatal

   1. Anomalii genetice: 4-28%

      • aberații cromozomiale: Sindrom Down
      • mutații monogenice: Scleroza tuberoasă, Fenilcetonuria, Sindromul X fragil
      • afectare multifactorială: Intârzierea mintală familială
      • microdeleții: Sindroamele Prader -Willi, Williams, Angelman

   2. Malformații congenitale: 7-17%

      • malformații ale sistemului nervos central: defecte ale tubului neural
      • sindroame cu malformații multiple: Sindromul Cornelia de Lange

   3. Expunerea mamei: 5-13%

      • Infecții congenitale: HIV, SIDA, sifilis, rubeola, toxoplasmoza, herpes
      • Anomalii gestaționale
      • Alți agenți teratogeni (radiații, inaparențe, traume psihice, droguri, medicamente, alcool)

2. Factorii care au acționat perinatal 2-10%

   1. Probleme la naștere datorate calității gestației, travaliului sau de altă natură
   2. Hipoxie/asfixie datorată: sarcinii depășite, naștere precipitată, naștere distocică circulară de cordon, manevre obstetricale
   3. Prematuritate
   4. Infecții la naștere

3. Factorii ce au acționat postnatal 3-12%

   1. Infecții (meningite, encefalite)
   2. Tumori cerebrale
   3. Traumatisme craniene severe.

CAP. II. CLASIFICAREA DEFICIENȚEI MINTALE

Din punct de vedere al gradului de deficienţă avem:

• intelect la limită – posibilitate intelectuală de adaptare socială se situează la graniţa cu debilitatea mintală; dacă debilul mintal nu are capacitatea de a parcurge situaţiile prevăzute în programa şcolii normale intelectul de limită are această posibilitate, dar nu în ritmurile impuse.

  Intelectul de limită se caracterizează prin imaturitate afectivă, labilitate emoţională şi are coeficientul de inteligenţă 70 – 90, neîncadrându-se în categoria deficienţilor mintali

• deficienţă mintală uşoară (debilitate, oligofrenie de gradul I)- este forma cea mai frecventă şi reprezintă gradul cel mai uşor al debilităţii. A fost introdusă de SEGUIN pentru a-l diferenţia de cel de idiot, ajunge până la o vârstă mentală de 7-11 ani, având IQ = 50, 70.

  Deficienţa mintală uşoară este prima zonă a deficienţei mintale, exprimându-se printr-o insuficienţă relativă la exigenţele societăţii care sunt variabile de la o societate la alta şi de la o vârstă la alta determinanţii sunt biologici, normali sau patologici şi au efect ireversibil.

• deficienţă mintală severă (oligofrenie de gradul II şi imbecilitate) – coeficient intelectual cuprins între 25 şi 50 – vârsta mentală 3 – 7 ani. Această categorie reprezintă 18-20% din totalitatea deficienţilor mintali (Lewis).

  Caracteristici: îşi însuşesc cu dificultate operaţiile elementare însă pot învăţa să scrie şi să citească cuvinte scurte; au vocabular limitat, structuri gramaticale defectuoase; puţine cunoştinţe despre lumea înconjurătoare; sunt incapabili să se întreţină singuri, dar au deprinderi elementare de autoservire şi se adaptează la activităţi simple de rutină; au capacitate de autoprotecţie normală nefiind nevoie de asistenţă permanentă şi putând fi integraţi în comunitate în condiţii protejate.

• deficienţă mintală profundă (oligofrenie de gradul III, idioţenie) – IQ sub 25; vârstă mentală 3 ani, este forma cea mai rar întâlnită, reprezentând 5% din totalul deficienţilor. A fost introdusă de Pinel sub termenul de idiotism – boală care include afecţiuni mintale profunde. Esquirol: idiotul este starea în care facultăţile mintale nu se manifestă niciodată, nu este o boală, ci o stare.

  Caracteristici: prezintă malformaţii fizice; mişcări fără precizie; paralizii; învaţă să meargă târziu sau deloc; deficienţe de natură senzorială – slabă dezvoltare a mirosului sau gustului şi prag al sensibilităţii algice scăzut; nu comunică prin limbaj ci prin sunete nearticulate sau cuvinte izolate articulate defectuos; reacţionează la comenzi simple îndelung executate fără să le înţeleagă; au nevoie de asistenţă permanentă fiind incapabili de autoprotecţie.

După E. Verza clasificarea psihometrică a deficienței mintale este următoarea :

• intelectul de limită sau liminar se situează între C.I. 85 şi 90;
• debilitatea mintală (numită şi handicap de intelect uşor sau lejer) este cuprinsă între C.I. 50 şi 85;
• handicapul intelectual profund (denumit şi idioţie) se situează sub C.I. 20.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a realizat următoarea clasificare:

QI = 50-70

înapoiere mintală uşoară, debilitate mintală (aproximativ 85% din persoanele care prezintă retard mintal);

QI = 35-49

întârziere (înapoiere) mintală medie (aproximativ 10% din întreaga populaţie cu retard mintal);

QI = 20-34

întârziere (înapoiere) mintală gravă (aproximativ 3-4% din totalul persoanelor cu deficienţe mintale);

QI sub 20

întârziere (înapoiere) mintală profundă (aproximativ 1-2% din numărul persoanelor cu retard mintal);

• Înapoiere mintală cu nivel neprecizat (insuficienţă mintală) – întâlnită în situaţiile când există indicii cu privire la prezenţa retardării mintale, însă inteligenţa persoanei în cauză nu poate fi evaluată prin probe standard (cum ar fi cazul subiecţilor puternic destructuraţi, necooperanţi, autişti sau cazul copiilor a căror vârstă, cu cât este mai mică, cu atât va face mai dificilă aprecierea nivelului lor de inteligenţă);
• Rigiditatea (Kounin) este rezistenţa la schimbare incluzând ideea de fixare, de aici dificultăţile în adaptare la situaţiile noi;
  • la subiecţii normali apare o dată cu înaintarea în vârstă;
  • la adult există mai multe regiuni psihologice, dar graniţele sunt mai rigide odată cu înaintarea în vârstă; regiunile psihologice – reflectarea structurii şi funcţionalităţii creierului, legături de asociaţie între diferitele regiuni ale creierului;
  • la deficienţii mintali aceste regiuni sunt rigide şi schimbul nu se realizează conform vârstei cronologice, deficientul mintal neputând aplica cele învăţate într-o formă nouă, are un ritm de dezvoltare lent, curba de perfecţionare este plafonată având loc blocaje psihice ;
  • rigiditatea reacţiilor adaptative şi comportamentale (Luria – inerţie oligofrenă.

Această inerţie oligofrenă reprezintă insuficienta adecvare a reacţiilor adaptative şi comportamentale la schimbările din mediu, fenomen concretizat în:

• puternică lipsă de mobilitate a reacţiilor,
• puternică lipsă de mobilitate a reacţiilor,
• încetineală în gândire,
• apatie în reacţiile comportamentale sau reacţii precipitate din cauza stocării peste limitele normale a unor focare de excitaţie),
• repetare continuă a unei activităţi şi după ce stimulul ce a declanşat-o a dispărut, prin menţinerea unor gesturi chiar când nu mai este necesar. Este o consecinţă a dereglării mobilităţii proceselor nervoase fundamentale stând la originea sindromului central oligofrenic ( diminuarea capacităţii de abstractizare, generalizare).

CAP. III. PARTICULARITĂŢI SPECIFICE ALE PROCESELOR ŞI FUNCŢIILOR PSIHICE ÎN DIFERITE FORME DE ACTIVITATE LA COPIII CU SINDROM ASPERGER

1. Percepția

   • prezintă dificultăţi de analiză
   • surprinde mai puţine detalii, face confuzii din cauza activismului scăzut şi din cauza mascării unor elemente care se surprind mai uşor; această dificultate poate fi ameliorată prin utilizarea întrebărilor, prin delimitarea contururilor, prin sublinierea cu culoare (culoarea impunându-se mai uşor decât forma şi greutatea)
   • nu sesizează elementele periferice dintr-o imagine
   • sărăcia vocabularului duce la o analiză perceptivă scăzută
   • sinteza se realizează cu greutate, orice situaţie prea fragmentară este greu de reconstituit (Mariana Roşca – o pisică desenată pe două cartonaşe – debilii văd două pisici)
   • durata analizei şi sintezei este mai bună dacă li se prezintă obiectele un timp mai îndelungat
   • îngustimea câmpului perceptiv – capacitate redusă de a stabili în plan intuitiv relaţii dintre obiecte
   • constanţa perceptivă este mai slabă datorită analizei şi sintezei deficitare
   • iluziile perceptive apar mai rar decât la normali (iluzia de greutate - doi cilindri de mărimi diferite dar cu aceeaşi greutate – normalii spun că cilindrul mai mic este mai greu, iar debilii mai rar)
   • reprezentările sunt afectate, sunt sărace, incomplete, lipsite de fidelitate

2. Gândirea: caracteristica esenţială pentru evaluarea gradului handicapului

   • R. Zazzo: reprezintă cel mai scăzut ritm de dezvoltare dintre toate procesele psihice;
   • analiza şi sinteza la nivel mintal se realizează cu dificultate;
   • stabilirea asemănărilor perceptive apare târziu (diferenţierea de cele categoriale)
   • capacitatea de generalizare apare târziu; aceasta nu este absentă, dar se realizează la un nivel scăzut, elementele descrise fiind legate de experienţa senzorială
   • definirea noţiunilor se face prin indicarea factorilor (ex. lingura – cu care se mănâncă),
   • înţelegerea (integrarea cunoştinţelor noi în sistemul deja elaborat) se realizează cu dificultate; nu înţeleg conţinutul unui text nou chiar dacă au cunoştinţe pentru că nu actualizează aceste cunoştinţe; disponibilităţile cognitive sunt utilizate într-o manieră pasivă; orientare nu spre găsirea unor soluţii noi, ci spre găsirea unor experienţe deja existente; judecata este retrospectivă;
   • zonă limitată a zonei proximei dezvoltări (după L.S. Vîgotski) – debilii mintali rezolvă mai greu o sarcină care le-a fost arătată de adult—numai după multe încercări pot reproduce sarcina arătată
   • nu ating stadiul operaţiilor formale; generalizările se desfăşoară cu dificultate, dar nu sunt absente;

3. Limbajul– inerţiile de la nivelul gândirii îşi pun amprenta asupra limbajului

   • apariţie întârziată a vorbirii; vocabular redus; menţinerea caracterului situativ; (parametri ai depistării nivelului dezvoltării psihice)
   • utilizare greşită a noţiunilor cu caracter abstract, dacă le utilizează în alt context decât în cel învăţat;
   • desprinde cu greutate sensul din context;

4. Memoria – inferioară copilului normal; hipermnezii în unele cazuri (idioţii savanţi) – (A. BINET – 7 ani vârstă mentală – 45 cifre după o primă citire) datorită heterocromiei, dar nu-i foloseşte la nimic (dezvoltarea unui proces nu influenţează dezvoltarea în ansamblu a celorlalte procese).

   Caracteristicile memoriei:

   • rigiditatea fixării şi reproducerii duce la dificultăţi în realizarea transferului de cunoştinţe;
   • nu are un caracter suficient de voluntar, nu-şi elaborează un plan de fixare intenţionată a materialului;
   • diferenţa dintre memoria voluntară şi cea involuntară este nesemnificativă.

   Mariana Roşca a făcut un experiment pe elevi normali și elevi care prezintă sindrom Asperger: memorarea a două texte similare – li s-a cerut celor două tipuri de elevi:

   1. să reţină şi să reproducă un text,
   2. să semnaleze ce nu înţeleg din text (scopul esenţial era tot reproducerea);

   Textele au fost citite de două ori.

   Rezultate:

   • la subiecţii normali primul text – memorie voluntară 80%, la al doilea text – 50 %;
   • la deficienţi: memoria involuntară 46% la primul text; 40 % la al doilea text;
   • evocarea nu este suficient de activă – ca efect al întrebărilor debilul poate adăuga şi alte elemente;
   • lipsa de fidelitate – când povestesc adaugă elemente străine provenite din alte situaţii , din experienţe anterioare asemănătoare;
   • au nevoie de un număr mai mare de repetiţii pentru a reţine un material; de o motivaţie adecvată, de stimulare a activismului;
   • memoria este mai puţin afectată.

5. Activitatea voluntară

   • prezintă deficienţe în toate momentele desfăşurării ei;
   • scopurile fixate sunt apropiate, generate de trebuinţe imediate, se abat dacă întâmpină dificultăţi şi execută altă sarcină mai uşoară;
   • nu dau atenţie instructajului, trec la acţiune, nu cer lămuriri, nu prevăd dificultăţile ceea ce duce la eşec;
   • dacă indicaţiile se dau pe parcurs greşelile apar mai puţin frecvent (planul trebuie prezentat secvenţial)
   • negativism la comenzi categorice (pentru a colabora trebuie să fie sugestionaţi, reacţionează negativist la comenzile categorice datorită capacităţilor reduse)
   • este bine să li se sugereze ceea ce trebuie să facă şi nu ceea ce nu trebuie să facă;
   • a se evita tonul ridicat.

6. Planul emoţional – afectiv

   • sunt imaturi afectiv;
   • debilul mintal şcolar are manifestări afective specifice preşcolarului – manifestări afective neconcordante cu cauza care le-a produs: supărarea – ia forma unei crize de furie; manifestări agresive şi autoagresive; veselia – crize de râs nestăpânit; manifestări de simpatie fără reţinere. Toate acestea nu sunt expresia unor trăiri adânci şi stabile, ci efectul capacităţii reduse a scoarţei cerebrale de a exercita un control asupra centrilor subcorticali, astfel cauze neînsemnate pot determina încetarea crizelor sau trecerea la o manifestare contrară.
   • unii debili sunt placizi, au capacităţi reduse de a stabili contacte, se caracterizează prin unele note autiste.

7. Planul motricităţii – e în strânsă dependenţă cu nivelul de debilitate;

   • forţa, precizia, viteza, coordonarea, prehensiunea sunt inferioare deoarece mişcările sunt legate de psihismul individului (nu este suficientă forţa şi dezvoltarea fizică); se manifestă şi la debilul mintal lejer;
   • lateralitatea – este afectată; se fixează cu întârziere sau este încrucişată (dominantă pentru mână, ochi, picior), rău afirmată şi duce la întârzieri în plan lexico-grafic;
   • reglarea forţei mişcărilor este deficitară (insuficienţa senzaţiilor kinestezice);
   • prezintă mişcări stereotipe (mai frecvente cu cât deficienţele sunt mai grave – sub 60 coeficient de inteligenţă sunt incapabili de mişcări de precizie);
   • într-un mediu de viaţă stimulativ se pot elabora motivaţii gradate şi abilităţi pentru stimula procesul educative.

CAP. IV. SINDROMUL ASPERGER

Sindromul Asperger este o tulburare care face parte din spectrul autismului. Incidența acestei boli este mai ridicată în cazul băieților decât al fetelor.

Printre denumirile clinice utilizate pentru sindromul Asperger se numără psihopatia autistă și tulburarea schizoidă a copilăriei.

Debutul bolii are loc în jurul vârstei de 3 ani.

Sindromul Asperger este o formă de autism şi multe caracteristici ale autismului sunt comune sindromului Asperger, incluzând:

1. Comunicare cu dificultate – persoanele pot vorbi fluent, dar nu dau atenţie reacţiei persoanelor care îi ascultă; ei pot vorbi ore în şir indiferent de interesul ascultătorului sau pot părea insensibili la sentimentele acestora. Deşi au o abilitate a vorbitului, persoanele cu sindrom Asperger pot părea mult prea precise sau glumele lor mult prea literate pot cauza probleme aşa cum poate face şi limbajul exagerat, frazele întoarse sau metaforele.
2. Dificultate în formarea de relaţii sociale – spre deosebire de persoanele cu autism clasic, care deseori par a fi retrase şi lipsite de interes faţă de lumea din jurul lor, multe persoane cu sindromul Asperger doresc să fie sociabile şi se bucură de contactul uman.
3. Lipsa imaginaţiei şi a creativităţii – în timp ce deseori persoanele normale excelează în a învăţa fapte şi figuri, persoanele cu sindrom Asperger găsesc de multe ori că este greu să gândească într-un mod abstract.

Persoanele cu sindrom Asperger au de obicei mai puţine probleme cu vorbitul decât cei cu autism, deseori vorbesc fluent deşi cuvintele lor pot suna câteodată formale sau bombastice. Din această cauză multe persoane care au fost diagnosticate cu sindrom Asperger în copilărie, au fost adesea şcolarizate şi, având suportul corect şi încurajare, au făcut progrese educaţionale considerabile.

Persoanele cu sindromul Asperger dezvoltă de multe ori un interes obsesiv pentru un hobby sau pentru a colecţiona. De obicei interesul lor implică aranjarea sau memorarea unor fapte despre un anume subiect cum ar fi, de exemplu, orarul trenurilor, câştigătorii de derbiuri sau dimensiunile catedralelor. Cu o încurajare corectă, interesul poate fi dezvoltat astfel încât persoanele cu sindrom Asperger să poată munci sau studia în zona lor de interes.

Printre caracteristicile persoanelor afectate de sindromul Asperger se numără:

• izolarea socială și comportamentul excentric,
• prezența deficiențelor în interacțiunea socială și în comunicarea non-verbală.

Copiii și adulții afectați întâmpină probleme de relaționare socială și în menținerea relațiilor pe termen lung, manifestă interes doar pentru anumite domenii și rețin mecanic multe informații despre domeniul care îi preocupă. Pot avea domenii speciale de interes (colecțiile și anumite subiecte sau concepte specifice) asupra cărora se vor concentra și vor învăța mecanic cât mai multe informații legate de acestea. Rolul acestor interese speciale, accentuate este: de a depăși anxietatea, a oferi plăcere și relaxare, de a-i ajuta să înțeleagă lumea fizică, de a crea o lume alternativă, de a crea un sentiment de identitate, de a facilita conversația (chiar dacă aceasta este unidirecțională) și de a consolida stima de sine.

Comparativ cu alte forme de tulburări din spectrul autismului, cei care suferă de sindromul Asperger nu au întârzieri semnificative de limbaj sau de dezvoltare cognitivă. Unii dintre aceștia dețin chiar un vocabular destul de bogat, de multe ori, care privește un domeniu de interes.

Din punct de vedere gramatical, modul în care comunică aceste persoane poate fi destul de atipic ca urmare a anomaliilor de inflexiune și a repetițiilor verbale folosite.

Deseori apar dificultăți în a declanșa sau încheia o conversație și de a alege subiectele de discuție. În anumite cazuri pot fi prezente dislexia și dispraxia, dar și sindromul ADHD. Dezvoltarea motorie poate fi întârziată, având consecințe în prezența unor mișcări dezordonate.

Copiii diagnosticați cu sindromul Asperger nu posedă capacitatea de a rezona afectiv și de a fi empatici.

Din punct de vedere emoțional, persoanele cu sindrom Asperger au o întârziere de aproximativ trei ani față de vârsta lor reală.

Următoarele comportamente sunt asociate deseori cu sindromul Asperger (variind în intensitate de la un individ la altul):

• interacțiuni sociale limitate sau inadecvate
• imposibilitatea de a înțelege sarcasmul, metafora sau mesajele subtile
• susținerea unui discurs repetitiv, a monologului și relaționare socială unilaterală fără să se înțeleagă frazele și cuvintele complexe utilizate
• tendința de a comunica mai degrabă despre sine
• probleme de comunicare non-verbală însoțite de abilități verbale avansate
• prezența unor atitudini aparte
• lipsa de contact vizual sau privirea persistentă
• reacție exagerată la anumiți stimuli vizuali, olfactivi, tactili
• tendința de a se concentra asupra detaliilor unei situații și de a pierde imaginea de ansamblu
• absența conversației reciproce
• obsesia pentru subiecte neobișnuite
• dependența de o rutină și inflexibilitate în modificarea acesteia
• empatie scăzută
• dificultăți în a asimila competențe organizatorice
• conversații unidirecționale
• vulnerabilitate la stres
• rigiditate și rezistența la schimbare
• dificultăți în înțelegerea normelor sociale convenționale
• lipsa folosirii gesturilor sau greutate în interpretarea acestora
• prezența mișcărilor necoordonate și dezordonate, neîndemanare și stângăcie.

Copiii cu sindrom Asperger pot obține rezultate bune, bazându-se pe învățarea mecanică. Totuși ar putea să întâmpine dificultăți la citit și în înțelegerea cerințelor scrise.

Copiii diagnosticați cu tulburarea Asperger pot necesita un timp mai lung de a procesa informațiile sociale întrucât ei își folosesc mai degrabă inteligența și logica în acest proces, decât intuiția.

Copiii cu sindrom Asperger se maturizează, deseori mai lent și părinții nu ar trebui să se aștepte să acționeze conform vârstei lor reale. Pentru copiii afectați de sindromul Asperger, un rol important în ameliorarea acestei tulburări îl au ajutorul social și educațional, urmărindu-se dezvoltarea abilităților de comunicare și de adaptare, pe baza activităților structurate.

În cadrul programelor special concepute pentru terapia adresată copiilor, unul dintre scopurile majore este creșterea gradului de încredere în sine și dezvoltarea comportamentului adaptiv. În aceste programe trebuie implicați și părinții, activitățile putând fi continuate și acasă. De asemenea, terapia comportamental cognitivă poate fi de real ajutor.

În clasele primare copiii cu sindrom Asperger vor putea obține rezultate bune, bazându-se pe învățarea mecanică. Totuși ar putea să întâmpine dificultăți la citit și în înțelegerea cerințelor scrise ale pedagogilor.

Copiii diagnosticați cu tulburarea Asperger pot necesita un timp mai lung de a procesa informațiile sociale întrucât ei își folosesc mai degrabă inteligența și logica în acest proces, decât intuiția. Nu uitați că micuții diagnosticați cu sindrom Asperger se maturizează, deseori mai lent și părinții nu ar trebui să se aștepte să acționeze conform vârstei lor reale.

Gimnaziul, învățământul secundar și cel superior pot fi solicitante pentru cei cu sindromul Asperger, deoarece calendarul cursurilor diferă zilnic, cadrele didactice sunt diferite și uneori cursurile au loc în săli diferite de clasă. Toate aceste modificări pot fi dificil de suportat și stresante pentru o persoană care nu agrează schimbările.

Uneori, adolescenții cu Asperger se pot simți diferiți de alții, ar putea fi izolați social de colegii lor. Spre deosebire de copiii mai mici, adolescenții cu sindrom Asperger au posibilitatea de a gestiona mai bine factorii de stres. Totuși, oboseala după o zi de școală devine o problemă. Indicat ar fi să se poată discuta cu profesorii pentru a reduce cantitatea temelor sau ca sarcinile pentru acasă să fie extinse pe o perioadă mai mare de timp. La maturitate, simptomele bolii se pot stabiliza, observându-se o mai bună înțelegere a punctelor forte și slabe.

Ca adulți, multe dintre persoanele care suferă de sindrom Asperger pot avea legături puternice cu câțiva prieteni, se vor căsători și ar putea avea copii. Cu toate acestea, dificultatea de a percepe subtilitățile relației pot fi supărătoare atât pentru parteneri cât și pentru copii.

Chiar dacă persoanele cu tulburarea Asperger procesează informațiile și stimulii senzoriali diferit, acestea pot avea multiple calități care îi pot ajuta să ducă o viață independentă. În cazul acestora atenția pentru detalii vizuale, onestitate, ingeniozitate, originalitate, vocabular bogat, etică, memoria logică ar putea fi utile în multe profesii. Important este să nu intervină perfecțiunea și obsesia pentru detalii.

CAP. V. CARACTERISTICI POZITIVE ASOCIATE CU AUTISMUL / SINDROMUL ASPERGER

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism (SDA) pot avea anumite avantaje faţă de alte persoane în ceea ce priveşte unele zone ale experienţei şcolare, cum ar fi de exemplu:

• Cele mai multe persoane gândesc că o viaţă socială ocupată se interferează cu studiul lor. Aceasta este o problemă pe care persoanele cu sindrom de disfuncţii de autism (SDA) nu o au în general;
• Unele persoane cu sindrom de disfuncţii de autism (SDA) au unele amintiri neobişnuite şi/ sau afinităţi naturale pentru computere – ambele putând asigura persoanei un început;
• Stilul oficial cerut pentru eseu academic în scris este de obicei mult mai uşor de stăpânit decât o conversaţie obişnuită;
• În general au abilitatea de a studia cu multă profunzime un anumit domeniu;
• Pot fi foarte uşor motivaţi şi independenţi în studiul lor;
• Pot fi foarte singuratici;
• Sunt deseori originali şi creativi în ceea ce priveşte tiparele gândite şi au o bună atenţie spre detaliu şi precizie.

Cum autismul / Sindromul Asperger poate influenţa învăţarea, predarea şi instruirea

Persoanele cu autism pot avea de asemenea un număr de caracteristici care au un impact negativ asupra modului lor de a învăţa; acestea pot include oricare sau toate din următoarele:

• Dificultate în interacţiunea cu alţi elevi şi profesori/instructori;
• Înţelegerea greşită sau naivă în cadrul interacţiunilor sociale;
• Anxietate în ceea ce priveşte interacţiunile sociale;
• Bazarea pe rutină şi o respingere a schimbărilor bruşte;
• Abilităţi precare organizaţionale;
• Pot fi uşor distraşi;
• Confuzie asupra informaţiilor relevante şi irelevante;
• Concentrare asupra unor detalii neadecvate.

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism se pot confrunta cu situaţii problematice în ceea ce priveşte lucrul în grup datorită dificultăţii lor legate de interacţiunea socială.

Dificultăţile specifice lucrului în grup pot include: lipsa mesajelor non-verbale realizate prin limbajul corpului, expresia facială sau tonul vocii, remarci care par a fi neadecvate contextului conversaţiei şi acomodarea cu dificultate la un auditoriu diferit.

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism folosesc mai mult limbajul ad litteram, considerând dificilă înţelegerea metaforelor, glumelor sau conceptelor abstracte.

Dificultatea în ceea ce priveşte abstractul şi inflexibilitatea lor în gândire se poate extinde şi în alte zone, ca de exemplu, bazarea pe rutine fixe sau comportare, care se repetă în mod demonstrative, cum ar fi dorinţa de a sta pe acelaşi loc; ei ar putea să se confrunte cu o nefericire dacă aceste rutine sunt întrerupte.

Antrenamentele de comunicare se numără printre procesele standard de terapie, în cadrul cărora cei care suferă de Asperger învață modul în care funcționează interacțiunile sociale, modul în care pot recunoaște sentimentele celorlalți și semnificația acestora. Pe cât posibil, copiii care suferă de sindrom Asperger trebuie să urmeze o școala normală, în care să intre în contact permanent cu alți copii de aceeași vârstă. Tratamentul comportamental este benefic în depășirea anumitor frici specifice și a unor comportamente stereotip.

Ergoterapia poate fi benefică pentru depășirea anumitor dificultăți motrice, cum ar fi scrierea. Multe persoane dintre cele afectate de sindromul Asperger, au interese foarte specifice și talente, deseori în domeniul artelor și muzicii. Aceste talente trebuie căutate și susținute printre copiii diagnosticați cu sindromul Asperger.

Terapia cognitiv comportamentală, o abortare terapeutică limitată ca timp de intervenție cu scopul de a modifica gândurile iraționale, emoțiile distructive, și comportamentele nepotrivite s-a dovedit a fi eficientă în tratarea tulburărilor anxioase la copii, fiind aplicabilă și copiilor cu Sindromul Asperger sau Autism înalt funcțional cu anumite modificări. Terapia cognitiv comportamentală aplicată persoanelor cu aceste tulburări suferă modificări datorită faptului că acești subiecți au un profil cognitiv diferit de cel al persoanelor care se încadrează în “normal”.

Copiii și adulții cu Sindromul Asperger sau Autism înalt funcțional pot beneficia mult în urma terapiei, însă terapia trebuie să se bazeze pe înțelegerea naturii Sindromului Asperger și Autismului, în special a abilităților persoanelor cu aceste tipuri de tulburări de a înțelege propriile gânduri și ale celorlalți și abilitățile de a comunica.

S-ar putea ca în cazul persoanelor cu Sindrom Asperger sau Autism să se dezvolte o perspectivă teoretică și psihoterapeutică cu totul nouă, bazată nu pe abilități, experiențe și gânduri ale copiilor tipici ci pe un profil diferit al abilităților, experiențelor și gândurilor copiilor cu Sindrom Asperger și Autism.

CAP. VI. 20 DE LUCRURI DESPRE SINDROMUL ASPERGER LA COPIL

Primele 10 trăsături ale Sindromului Asperger și comunicarea

1. Cele mai multe persoane cu sindromul Asperger sunt de-o inteligență medie sau peste medie.
2. Ei au abilități excelente de gândire asupra lucrurilor, dar sunt extrem de săraci când vine vorba de relaționarea inter-umană.
3. Au, de obicei, preocupări intense canalizate pe anumite jucării sau zone de interes. Obsesiile comune sunt dinozaurii, formele de transport și modul în care acestea funcționează.
4. Ei vor căuta de multe ori alte persoane pentru a vorbi despre interesele lor. Conversația este de obicei unilaterală - mai mult ca o prelegere în care ei vorbesc despre cunoștințele lor și nu sunt interesați de feedback.
5. Copiii mai mari se pot bucura de un club axat pe interesul lor - de exemplu, colecționarea de monede sau de timbre.
6. Contactul vizual nu este înțeles sau nu este folosit.
7. Copilul poate părea rece și nepăsător, dar nu face acest lucru în mod deliberat. El nu se gândește la ceilalți și nu poate înțelege harurile sociale care mențin funcționarea societății
8. Este posibil să dobândească abilități sociale, dar într-un proces lung și lent care va necesita de multe ori intervenția părinților pentru repararea daunelor sociale atunci când acționează inadecvat.
9. Povestirile scurte pot fi utile în predarea abilităților sociale. Utilizați o pagină ca material vizual pentru a-i învăța să asculte, să păstreze liniștea și să stea liniștiți, în timp ce alții vorbesc.
10. Copiii cu sindromul Asperger preferă rutina și pot deveni iritabili atunci când se întâmplă ceva neașteptat.

Următoarele 10 trăsături ale Sindromului Asperger și comportamentul

1. Abilitățile grosiere și fine sunt adesea subdezvoltate, lucru care cauzează probleme în sport și de echilibru.
2. Sindromul Asperger este adesea detectat atunci când un copil începe grădinița. El va interacționa în general mai bine cu profesorul sau, decât cu colegii și poate afișa un puternic comportament social retras, agresiv sau a unui copil ce nu este inteligent.
3. Lucrurile sunt interpretate foarte literar, în sensul ca sarcasmul, tachinarea în joacă și figurile de stil nu sunt înțelese.
4. Regulile sunt foarte importante și un copil poate deveni furios în cazul în care un joc nu este jucat corect sau colegii săi încalcă regulile școlare.
5. Pe o nota pozitivă, această aversiune față de a încălca regulile copilului cu Sindromul Asperger va face ca probabilitatea ca acesta să experimenteze fumatul, consumul de alcool și droguri sa fie foarte mică până la maturitate.
6. Mulți copii sunt perfecționiști și luptă în cazul în care nu reușesc să fie perfecți la școală.
7. Generalizarea este un lucru dificil pentru ei. Dacă au fost educați că nu trebuie să lovească un copil la școală, nu vor ști că nici la mall nu au voie să facă acest lucru.
8. Copiii cu sindromul Asperger iși exprimă sentimentele în moduri imprevizibile. Uneori, ei pot părea fără nici o emoție, iar alteori pot afișa o emoție extremă, neadecvată situației.
9. Întreruperea unei conversații este o problemă obișnuită, deoarece copiii nu ințeleg semnalele sociale care permit trecerea conversației de la o persoană la alta.
10. Un copil poate fi ajutat dacă părinții lucrează în mod constant cu el, evidențiind punctele forte și ajutându-l în cele slabe.

CAP. VII. REGULI ȘI RECOMANDĂRI PENTRU ABORDAREA COPILULUI CU SINDROM ASPERGER

• Observă copilul: reacții, agresiune, stereotipii.
• Imită-l, pune-i oglinda în față fără a-l privi în ochi.
• Introdu mici schimbări în imitare (tempou, distanță, intensitate, ordinr, ton).
• Alternează imitația cu comportamentul normal.
• Încetinește-ți, întrerupe activitatea, în așteptarea inițiativei copilului.
• Dacă simți că s-a întrerupt aici orice contact, întoarce-te la regula nr.1 și ia-o de la început.
• Profită mereu de ce face și oferă copilul.
• Fă-te că nu-l bagi în seamă, dar fă mereu ceva pregnant, interesant, tentant, pentru el.
• Observă agresivitatea copilului și ce o poate genera din exterior.
• Caută să descifrezi granițele conduitei agresive a copilului.
• Ascunde-ți teama și deziluziile față de agresivitatea copilului.
• Răspunde întodeauna cu un comportament impasibil la agresiunea și crizele copilului.
• Combină creativ și strategic toate aceste reguli, după cum o cere cazul sau situația, contextul.

GLOSAR

Denumire	Semnificație
SNC (Sistemul Nervos Central)	este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul, adăpostit de cutia craniană și măduva spinării, în canalul medular al coloanei vertebrale.
Imitație	obiect copiat după un model
Abilitate	capacitate de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă, dibăcie, îndemânare, măiestrie, pricepere
Deficienţă	pierderea, perturbarea, lipsa unor posibilităţi fizice sau psihice cu caracter definitiv sau temporar
Abilități grosiere	abilităţi mediate de grupurile mari de muşchi, ele permit copiilor să realizeze diferite activităţi care presupun abilităţi motorii de bază, cum ar fi abilitatea de a urca şi de a coborî scările, a porni, a se întoarce şi a se opri în timp ce fuge, a sări în două picioare şi într-un picior etc.
Simptom	tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli
Dizabilitate	stare fizică, psihică sau mentală care limitează unei personae deplasarea, activitatea, receptarea
Prenatal	care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere
Perinatal	referitor la circumstanțele legate de naștere
Postnatal	care are loc în perioada imediat următoare nașterii
Ereditar	care se transmite prin moştenire, care se moşteneşte
Tulburare	dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice
Sindrom	totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică
Empatie	formă de intuire a realității prin identificare afectivă
Socializare	proces de integrare socială a unui individ într-o colectivitate
Psihomotricitate	integrare a funcțiilor motrice cu cele psihice, ca efect al educației și al dezvoltării sistemului nervos
Personalitate	ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva

Bibliografie:

[1]. Radu, Gheorghe . (2002). Psihologie şcolară pentru învăţământul special. Bucureşti, Editura Fundaţiei HUMANITAS
[2]. Radu, Gheorghe. (1999). Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap. Bucureşti, Editura Didactică Şi Pedagogică
[3]. Roşca, Mariana. (1967). Psihologia deficienţilor mintali. Bucureşti, Editura Didactică Şi Pedagogică
[4]. Verza, Emil. (2002). Introducere în psihopedagogie specială şi în asistenţă socială. Bucureşti, Editura Fundaţiei HUMANITAS
[5]. https://dexonline.ro/definitie/
[6]. https://www.google.ro/webhp?sourceid=chromeinstant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=prenatal
[7]. http://www.helpautism.ro/autism/simptomele-sindromului-asperger
[8]. http://smartwoman.hotnews.ro/Am-inteles